 |
|
|
| Autor |
Mesaj |
The Role Model Teeny


Data inscrierii: 12/Mar/2010 Mesaje: 172
|
Trimis: 17/03/2010 21:35 Titlul subiectului: You Never Know [+12] |
|
|
YOU NEVER KNOW
Intro
Destin
Curios fapt destinul ăsta. „Ce ţi-e scris în frunte-ţi este pus”. Probabil de-aia mulţi asemuiesc destinul cu o carte. O carte groasă cu multe capitole în care e scrisă toată viaţa ta încă dinainte să înveţi să ţii pixul în mână. Iar noi nu putem aduce corecturi sau adăugiri acestei cărţi. Destinul nostru este dinainte stabilit, iar noi, ca nişte furnici în faţa unei forţe infinit superioare, ne supunem lui şi-l urmăm cu sfinţenie, fără să ne dăm seama măcar de asta. Aşa să fie?
Eu cred că destinul nostru este o şosea. O şosea cu două sensuri şi două benzi, pe fiecare sens. Ea porneşte din faţa unei maternităţi şi se sfârşeşte într-un cimitir. Şi pe parcursul ei, se intersectează cu alte şosele. Şi la aceste intersecţii nu sunt semafoare şi nici semne de circulaţie şi nu se aplică nici regula priorităţii de dreapta. Şi, uneori, maşinile care se întâlnesc în intersecţie pornesc pe aceeaşi şosea mai departe, pentru că destinele lor s-au unit.
Asta este viaţa? Un amalgam de şosele pe care gonesc maşini cu sute de kilometri la oră sau pe care pedalează liniştiţi biciclişti romantici care stau să admire şi să guste toate poftele vieţii? Şosele pe care unii, la un moment dat, rămân lipsit de benzină, sau pe care, în depăşirea noastră grăbită, curmăm viaţa unei alte maşini care goneşte din sens opus? Ne întâlnim pe aceste şosele, mergem laolaltă o perioadă, uneori, chiar până la sfârşitul drumului…
De ce nu? Sunt unele lucruri absolut inexplicabile, deci destinul trebuie să existe. Sunt unele poveşti a două maşini care s-au întâlnit şi au mers împreună până la finele şoselei şi au intrat de mână dincolo de grilajul mare de fier în spatele căruia este numai somn şi adormire. Şi pe drumul lor s-au oprit şi au admirat peisaje şi apusuri de soare şi au mirosit trandafiri. Şi au fost aclamaţi de sute de oameni la ieşirea din biserica pe care au zărit-o la marginea şoselei, în drumul lor.
Destinul trebuie să existe…
Va urma... _________________ [URL=http://img716.imageshack.us/i/sgivethembackeditforums.jpg/][img:be884e0038]http://img716.imageshack.us/img716/9633/sgivethembackeditforums.jpg[/img:be884e0038][/URL] |
|
| Sus |
|
 |
Bree Administrator


Data inscrierii: 08/Noi/2009 Mesaje: 817 Localitate: Boston City :>
|
|
| Sus |
|
 |
The Role Model Teeny


Data inscrierii: 12/Mar/2010 Mesaje: 172
|
Trimis: 20/03/2010 17:36 Titlul subiectului: |
|
|
Capitolul I
CEA MAI BUNĂ PRIETENĂ
El este din Bucureşti. Ea este din Focşani. S-au cunoscut încă dinainte să înceapă facultatea. Graţie site-ului de socializare on-line frecventat de amândoi: hi5. Amândoi intraseră în grupul destinat secţiei de la facultatea la care intraseră, schimbaseră câteva comment-uri şi, practic, cel puţin după poze, se cunoşteau. Apoi, în primele zile de facultate, au schimbat şi primele replici. El se aşezase pe unicul scaun de pe hol în pauză, fumând tacticos, iar ea îl apostrofase că nu lasă doamnele să se aşeze. Apoi s-au privit în ochi câteva secunde şi au pufnit în râs. Şi în următoarele zile, la cursuri, au stat unul lângă altul în bancă şi au râs şi şi-au scris bileţele şi au descoperit chimia nemaipomenită dintre ei. Erau parcă făcuţi unul pentru celălalt! Ca prieteni. Îşi dădeau câte zece mesaje pe zi, vorbeau despre absolut orice nimic şi se ajutau cu sfaturi. El a invitat-o să petreacă revelionul cu foştii colegi de liceu cu care încă mai ţinea legătura şi s-au simţit deosebit de bine acolo. Şi apoi a venit primăvara şi au plecat de 1 mai la mare cu nişte colegi de facultate şi nişte foşti colegi de-ai lui, de liceu. Şi a venit vara, când nu prea s-au văzut şi le-a fost dor unul de celălalt şi, apoi, anul II de facultate. Când ea a suferit o intervenţie chirurgicală la ea în oraş şi el a început să lucreze. Şi au trecut săptămâni întregi scutit de să se vadă. Şi acum, el tocmai a ratat un interviu chiar la Grozăveşti, destul de aproape de căminul în care stă ea...
- Lasă, Bogdane, că-l iei pe următorul. Hai la mine, la o cafea.
- N-am chef, bă Lucrule, mă duc acasă, sunt obosit, am fost la muncă...
- Bogdane, urci la mine la o cafea! Corp D, camera 305, pupiii!
Şi i-a închis. Tot timpul făcea aşa, de-aia nu avea cum s-o refuze. Râse încet, pentru el şi porni spre clădirea care se zărea la câteva zeci de metri în faţa lui. Intră în curtea căminului, întrebă un băiat care e corpul D, îl găsi şi află de la paznic că trebuia să urce până la etajul 3, căci acolo era camera 305. Blestemă faptul că nu funcţiona liftul şi urcă cu greu scările. Ajuns în capul lor, se scoate din somn în faţa unui coridor lung şi constată că numărătoarea camerelor de cămin pornea de la ultima spre prima!
- 330, 328... Ah, e pe partea astalaltă.
Merse de-a lungul coridorului slab iluminat şi ajunse în dreptul uşii pe care scria 305. Bătu de 3 ori, nici prea tare, nici prea încet şi privi prin uşă, aşteptând un răspuns. Uşa se deschise, dar în dreptul ei nu era Cristina, ci cea mai elegantă fată pe care o văzuse vreodată! Un chip vesel şi brăzdat de un zâmbet splendid era acoperit de o claie de păr vopsit roşcat, ondulat, care reflecta lumina soarelui ce intra pe fereastra camerei de cămin. Ochii de un verde strălucitor îl scrutau plini de viaţă pe Bogdan, care rămăsese înmărmurit în faţa frumuseţii răpitoare a celei care deschisese uşa.
Mai târziu câteva secunde în care cei doi se priviră, Bogdan, cu respiraţia tăiată, vorbi, fâstâcit cum nu mai fusese niciodată:
- Scuze, credeam că aici e camera 305...
- Aici e camera 305, zise ea, cu un glas fermecător.
Va urma... _________________ [URL=http://img716.imageshack.us/i/sgivethembackeditforums.jpg/][img:be884e0038]http://img716.imageshack.us/img716/9633/sgivethembackeditforums.jpg[/img:be884e0038][/URL] |
|
| Sus |
|
 |
Puppet Our Kid


Data inscrierii: 19/Feb/2010 Mesaje: 56
|
Trimis: 25/03/2010 22:41 Titlul subiectului: |
|
|
Imi place foarte mult cum ai asemanat destinul cu o sosea si oamenii cu niste masini , dar poate ca asta nici nu exista .
Cred ca daca i-as vedea pe strada i-as confunda cu iubiti , nu prieteni , la cum ai descris tu comportamentul lor. Ei si , cine e tipa? E ea ,chiat atat de schimbata sau e o colega de camera?
Astept next !  _________________ because to you I can't say no.. |
|
| Sus |
|
 |
The Role Model Teeny


Data inscrierii: 12/Mar/2010 Mesaje: 172
|
Trimis: 25/03/2010 22:50 Titlul subiectului: |
|
|
Bogdan zâmbi jenat şi îngăimă:
- Eu o... O căutam pe Cristina...
- Ah, tu eşti Bogdan! Vai, mi-a povestit atâtea despre tine... Hai, intră! zise ea şi se dădu din dreptul uşii, zâmbindu-i de două ori mai frumos ca până acum.
Acest fapt îl făcu pe bietul Bogdan să se simtă şi mai jenat ca cândva şi, fâstâcindu-se şi simţindu-şi sângele în vârful urechilor, intră în camera de cămin. Mică, mobilată doar cu strictul necesar şi deosebit de comodă. Bogdan recunoscu imediat patul Cristinei, dintre cele două care erau în cameră. Era cel dezordonat cu o ciocolată desfăcută pe podea, la distanţa unei membre întinse de pe pat. Zâmbi pentru el, imaginându-şi-o pe Cristina cum se întinde leneşă pe urmă ciocolată înainte să adoarmă.
- Şi zici că nu ai ajuns la interviu? îl destepta o voce fermecătoare la realitate.
- Nu, am… De ajuns, am ajuns la timp unde ar fi trebuit să fie firma respectivă. Adică orientându-mă mai târziu indicaţiile trimise de ei. Doar că… n-am găsit-o. Şi când i-am sunat, era prea târziu, începuseră deja interviul.
- Fără tine? se miră fata.
- Era interviu de grup, răspunse, sec, Bogdan.
Cei doi schimbară câteva chicoteli, ulterior care fata îl pofti pe Bogdan să se aşeze.
- Cristina s-a dus până la o colegă de la etajul 4. Zicea că are să-ţi înapoieze nu ştiu ce carte… vorbi ea, în timp ce se cocoţa în patul colegei de cameră a Cristinei, strângându-şi picioarele sub ea.
- Şi-a adus aminte? Wow, nu mă aşteptam la una ca asta din porțiunea ei, se amuză Bogdan, mai mult pentru el.
Urmară câteva secunde de linişte, după care, profund amuzată, fata ridică tonul la Bogdan:
- Da’ stai jos, omule!
Acesta se conformă şi se aşeză rapid pe patul Cristinei, îmbrăcat şi încălţat, aşa cum intrase pe uşă.
- Of, Doamne, pentru Dumnezeu, eşti întocmai cum a povestit Cristina, zise fata, privindu-l cu drag.
Bogdan se simţea foarte ciudat şi stânjenit în această situaţie. Nu înţelegea exact ce voia fata din faţa lui să spună prin ultima frază şi de ce îl făcea să se simtă într-o mie de moduri deodată.
- Descalţă-te, prietene. Dă-ţi jos geaca, nu ninge aici, să ştii, zise ea, zâmbindu-i dulce.
Bogdan se conformă. Se descălţă, îşi puse converşii într-un loc unde să nu încurce pe nimeni, geaca o atârnă în cuier şi se întoarse la patul Cristinei. Înainte să apuce să se aşeze pe el, însă, se deschise uşa şi o voce ascuţită umplu camera de cămin:
- Ce faci, bă distorsionatule?!
Cristina i se aruncă în braţe lui Bogdan şi acesta râse din toată inima, prinzând-o cu un gest reflex uluitor.
- Doamne, Lucrule, ai pus ceva pe tine de când freci menta pe acasă, mormăi Bogdan dintre braţele sufocante ale Cristinei.
Va urma... _________________ [URL=http://img716.imageshack.us/i/sgivethembackeditforums.jpg/][img:be884e0038]http://img716.imageshack.us/img716/9633/sgivethembackeditforums.jpg[/img:be884e0038][/URL] |
|
| Sus |
|
 |
Puppet Our Kid


Data inscrierii: 19/Feb/2010 Mesaje: 56
|
Trimis: 25/03/2010 22:55 Titlul subiectului: |
|
|
Imi place Cristina El e foarte .. rezervat , vad , cand e vorba de oameni noi , sau?
Astept sa vad ce se mai intampla!  _________________ because to you I can't say no.. |
|
| Sus |
|
 |
The Role Model Teeny


Data inscrierii: 12/Mar/2010 Mesaje: 172
|
Trimis: 28/03/2010 10:18 Titlul subiectului: |
|
|
- Taci, bă pricinosule. Cauţi să însămânţezi ranchiună pe-aicia? zise Cristina, zâmbitoare, eliberându-l din braţele ei. Dar voi doi aţi făcut cunoştinţă? întrebă ea, privind când la Bogdan, când la fata de pe patul colegei ei de cameră.
- Păi… ea pare să ştie cine sunt eu, cu toate astea… se fâstâci din nou Bogdan.
Un zâmbet imens se întinse pe toată figura Cristinei.
- Nu ştii cine e eaaa! zise ea, râzând.
Fata chicoti şi se aşeză mai confortabil în pat.
- Ea este prietena mea cea mai bună, băi acesta. Oana.
Bogdan îi zâmbi ruşinat, dar fata îi întoarse un zâmbet liniştitor, care-i spunea că totul e în regulă.
- Şezi în pat, puiuţ, zise Cristina, continuând să zâmbească, parcă fericită de faptul că îi adusese pe cei mai buni prieteni ai ei, în sfârşit, în acelaşi loc. Pun de-o cafea, da?
- Păi nu pentru asta m-ai chemat? răspunse Bogdan, nedumerit, şi încolţit de o bănuială cum că nu cafeaua ar fi fost motivul principal.
- Simpaticule, zise Cristina, pe o voce voioasă, privindu-l cu drag pe prietenul ei cel mai bun. Ia şi taci, mai zise ea, aruncându-i cartea pe care fugise să o recupereze şi întorcându-se cu spatele, pornind înspre micuţa bucătărie improvizată în camera de cămin, pentru a prepara cafeaua.
Bogdan prinse cartea cu un reflex uimitor, chiar la timp, căci ea se îndrepta decisă spre capul său. Timpul petrecut în preajma Cristinei îl învăţase până atunci că e bine să fie mereu pregătit de orice în compania ei.
- Pot să o văd şi eu? întrebă Oana, cu un glas dulce.
- Sigur, răspunse Bogdan şi-i întinse cartea.
Urmă un ocazie de tăcere, în care băiatul observă absenţa ghipsului de la piciorul Cristinei.
- Ţi-ai scos piciorul, Lucrule?
- Da’ nu vezi? răspunse ea, cu spatele, pe un ton cu care s-ar mira un profesor de răspunsul „7” la întrebarea „Cât fac 2 + 2?”.
Bogdan chicoti pentru el, după care continuă conversaţia cu Cristina, în timp ce Oana răsfoia cartea, de-a dreptul interesată:
- Recte dacă totul e în regulă, îndată ce vei veni şi pe la facultate… De-astea… Era o întrebare cu mai multe sub-întrebări, integrate.
- Atunci ai nereguli de exprimare, băiatule, zise Cristina, întorcând capul şi zâmbindu-i.
Bogdan râse din nou şi mai încercă o dată:
- Ai de gând să-mi spui?!
Băiatul o auzi pe Cristina cum chicoteşte şi abia apoi veni şi răspunsul, o dată cu o cană mare de cafea pentru el:
- Da, mă, e totul bine, pot să merg, mi s-a recomandat să nu fac efort până peste încă două săptămâni, aşa că dup-aia mă prezint la facultate.
Bogdan primi cana de cafea în mâini, când auzi din nou şi glasul Oanei:
- Pot să-ţi împrumut şi eu cartea asta?
Va urma... _________________ [URL=http://img716.imageshack.us/i/sgivethembackeditforums.jpg/][img:be884e0038]http://img716.imageshack.us/img716/9633/sgivethembackeditforums.jpg[/img:be884e0038][/URL] |
|
| Sus |
|
 |
Imperfection™ Baby Step

Data inscrierii: 03/Noi/2009 Mesaje: 34
|
Trimis: 06/04/2010 11:27 Titlul subiectului: |
|
|
E cumplit de taree.Mie imi place Oana Pare asa inocenta si si..fermecatoare.
Astept nextu  |
|
| Sus |
|
 |
|
|
Nu puteti crea un subiect nou in acest forum Nu puteti raspunde in subiectele acestui forum Nu puteti modifica mesajele proprii din acest forum Nu puteti sterge mesajele proprii din acest forum Nu puteti vota in chestionarele din acest forum
|
Powered by phpBB © 2001, 2005 phpBB Group
|
|
|