Freak Show [+16]

The Role Model · Teeny Data inscrierii: 12/Mar/2010 Mesaje: 172

FREAK SHOW
Capitolul I
Russian roulette

Sistemul de canalizare al oraşului fusese întotdeauna un loc despre care se vorbea cu o oarecare teamă printre cetăţenii New Shimpshire-ului. Mamele îşi speriau copiii mici când erau neastâmpăraţi ameninţându-i că îi vor arunca în “canal” dacă nu erau cuminţi. Adevărul era undeva la mijloc. O metropolă de dimensiunile New Shimpshire-ului avea nevoie de un sistem de canalizare pe mărime pentru o ca oraşul să "funcţioneze" la parametrii optimi. Ba mai mult, se părea că cel ce-l proiectase şi-l gândise fusese special de precis în calcule şi măsurători căci realizase o lucrare uimitoare din punct de vedere calitativ. Sistemul de canalizare nu necesitase nicicând lucrări de reabilitare, ci doar de extindere, dat fiind faptul că New Shimpshire era o metropolă în continuă şi plină dezvoltare. Din toate punctele de vedere. Mărimile unui astfel de sistem de canalizare au permis dezvoltarea accelerată şi poate un pic exagerată a mai numeroase modele de viaţă întâlnite în general în astfel de locuri. Spre exemplu, nu rare au fost cazurile când, în plină zi, şobolani de dimensiuni remarcabile, poate chiar de două ori mai mari decât cei obişnuiţi, ţâşneau dintr-o gură de canal neastupată şi se aruncau în cel mai apropiat tomberon pentru a-şi procura resturi de mâncare. Câţiva locuitori mai guralivi susţineau sus şi tare că văzuseră un şobolan cât un om de mare care îi atacase dar de care scăpaseră cu viaţă omorându-l cu palmele goale. Bineînţeles că existenţa unui astfel de specimen era imposibilă, mai ales ţinând cont că "unicul exemplar" (după spusesele aşa-zişilor martori oculari) fusese ucis (de mai multe ori!), în diferite poveşti, în diverse locuri şi de diferiţi indivizi. Probabil că astea erau motivele pentru care oamenii se temeau oarecum de labirintul de ţevi subterane peste care păşeau zi de zi.
Da, adevărul era undeva la mijloc...
Undeva, sub o staţie de metrou dintr-o zonă apropiată de periferia oraşului, printr-una din ţevile de aerisire a sistemului de circulaţie al metroului se mişca cu o agilitate neobişnuită ceva ce semăna extrem bine cu un om. Cu coadă. Ţeava era suficient de strâmtă, aşa că neobişnuita creatură trebuia să meargă în patru labe, urcând în pantă, ca şi cum ar fi vrut să iasă din adâncul pământului la o zonă cât mai apropiată de suprafaţă.
- Auzi ceva neobişnuit? răsună o voce groasă din walky-talky-ul aflat în mâna creaturii.
- Perfect nimic, veni răspunsul, prompt şi gâfâit, din cauza efortului depus de a urca în pantă şi în patru labe.
- Aşa şi trebuia, n-ar trebui să treacă niciun metrou până peste două minute. Ai timp să traversezi şinele? vorbi vocea din walky-talky din nou.
- Dacă taci şi mă laşi să urc... da, răspunse, uşor iritată, creatura şi acceleră ritmul în care se mişca.

Va urma...
_________________
[URL=http://img716.imageshack.us/i/sgivethembackeditforums.jpg/][img:be884e0038]http://img716.imageshack.us/img716/9633/sgivethembackeditforums.jpg[/img:be884e0038][/URL]

Haniii · Moderator Data inscrierii: 04/Noi/2009 Mesaje: 193

Hanii ai acord?
_________________
Freak Show [+16] Freak Show [+16]

"Now let go of my cane before it becomes your new boyfriend"
Dr. House <3

The Role Model · Teeny Data inscrierii: 12/Mar/2010 Mesaje: 172

De la Phantomrider.
_________________
[URL=http://img716.imageshack.us/i/sgivethembackeditforums.jpg/][img:be884e0038]http://img716.imageshack.us/img716/9633/sgivethembackeditforums.jpg[/img:be884e0038][/URL]

Bree · Trimis: 18/03/2010 21:16 Titlul subiectului:

creatura

suna tare palpitant si scrii nespus de bine :D
pune continuarea :love:

_________________
Freak Show [+16] Freak Show [+16]

Cool Girl: diverse@coolgirl.ro
Bravo: club@bravonet.ro
Bravo Girl: office@bravogirl.ro
Popcorn: popcorn@edipresse.ro --> Dati un mail si ajuta-ne sa ne largim comunitatea Smile

The Role Model · Teeny Data inscrierii: 12/Mar/2010 Mesaje: 172

- Încerc să te ajut. Ştii că e extrem de important să n-o dăm în bară. Trebuie să fim atenţi la fiecare detaliu, zise vocea groasă din nou, fără să schiţeze nicio schimbare de tonalitate.
Creatura bodogăni ceva imposibil de înţeles întru totul, dar din care se putea descifra “să n-o dăm în bară”, “zis de o mie de ori”, “detaliile tale cu tot”, fără să se mai obosească să răspundă vocii din walky-talky. Lumina de la capătul ţevii devenea tot mai clară şi se apropia tot mai mult de creatura care, cu un nou efort, acceleră cât putu şi scoase capul, decisă, la lumina slabă împrăştiată de puţinele felinare de pe traseul metroului. Privi cu atenţie în stânga şi în dreapta şi, cu o viteză nebănuită, traversă şinele de cale ferată până la peretele de vizavi, în care se vedeau două găuri, intrările în două tunele, egale ca şi diametru şi poziţionate simetric faţă de pământ.
- Aia din stânga, vorbi vocea groasă din walky-talky, ca şi cum i-ar fi citit gândurile ciudăţeniei care privea încruntată cele două găuri.
Acum, scăldată în lumina felinarelor, se puteau observa şi câteva detalii ale creaturii. Era, preponderent, om. În primul rând, putea sta fără nereguli în două picioare, poate un pic gârbovit, dar asta se poate să fi fost o urmare a obişnuinţei sale de a se târî prin canale. Purta o pereche de blugi negri, vechi şi ponosiţi, rupţi pe alocuri, şi aparte de murdari. Un hanorac obscur şi gros, care părea ceva mai nou decât blugii, acoperea partea superioară a corpului, iar gluga ascundea cea mai mare parte a capului său. Chipul i se zărea, însă. O pereche de ochi galbeni cu pupile negre priveau cu răutate în toate părţile, în timp ce nasul oarecum neobişnuit de lung părea să aibă creier şi voinţă proprii, pentru că se mişca în continuu şi în toate părţile. Părul facial acoperea, neîngrijit, cea mai mare parte a feţei. Bineînţeles că, printr-o crăpătură a pantalonilor, în zona dorsală, ieşea o coadă special de lungă, care semăna leit cu cea a unui şobolan. Era vorba, indiscutabil, despre un hibrid, destul de neplăcut la vedere, care se adaptase vieţii de canal mult mai uşor decât ar fi putut să o facă la suprafaţă, într-o societate care nu l-ar fi înţeles şi poate nici nu l-ar fi acceptat.
Omul-şobolan sări cu agilitate prin intrarea în tunelul din stânga, lăsându-se să alunece pe posterior pe acesta, ca pe un tobogan.
- Am mai fost pe aici, tunelul ăsta nu dă într-un sistem de canalizare al unuia din complexele industriale de la marginea oraşului? vorbi omul-şobolan în walky-talky.
- Cum ţi-ai dat seama?
- Apa de-acolo e atât de toxică încât nicio vieţuitoare nu reuşeşte să trăiască acolo. Sper că nu e pe acolo, pe undeva.
- Ba chiar pe-acolo e, răspunse sec vocea din walky-talky.
Omul-şobolan înjură scurt printre dinţi şi, chiar atunci, alunecarea lui începu să se mai estompeze. Se apropia de finele tunelului. Când se opri de tot, constată că se afla chiar la marginea acestuia. Scoase capul său diform afară din gura ţevii prin care alunecase pentru a se orienta şi constată că nivelul apei din tunelul în care nimerise era îndeajuns de ridicat. Era mult mai prost luminat decât traseul metroului, ceea ce era, oarecum, suficient de logic. Cu toate astea, se putea sesiza o culoare neobişnuită a apei, de un verde bolnăvicios, semi-opac.
- Ce este? întrebă vocea din walky-talky.

Va urma...
_________________
[URL=http://img716.imageshack.us/i/sgivethembackeditforums.jpg/][img:be884e0038]http://img716.imageshack.us/img716/9633/sgivethembackeditforums.jpg[/img:be884e0038][/URL]